Lungimea corpului poate atinge 1 m, iar masa maximum 40 kg. Este acoperit cu solzi mari. Spatele este, de obicei, negricios, cu nuanțe albăstrii sau verzui, flancurile arămii sau arămii-gălbui, iar abdomenul albicios. Cavitatea bucală este subterminală, cu buze groase. Crapul posedă patru mustăți, două nări, doi ochi, și botul. Pe trunchi și pe coadă se găsesc înotătoare perechi (două ventrale și două pectorale) și neperechi (dorsală, anală și codală, care prezintă doi lobi egali). Înotătoarele sunt acționate de mușchi, iar peștele este acoperit cu mucus și solzi. Există două forme de crapi: crapul cu spatele jos și crapul cu spatele înalt. Este răspândit aproape pe tot globul, populând apele dulci și cele salmastre. Trăiește până la 30 de ani, uneori și mai mult.

Cel mai mare crap a fost prins în august 2014 în Thailanda și avea 68 de kilograme.

Reproducere și dezvoltare:

Crapul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-5 ani și se înmulțește în lunile mai-iunie. O femelă depune pe vegetația subacvatică până la 2,1 milioane de icre, acestea fiind fertilizate de lapți, iar incubația are loc după 2-7 zile. Puietul se hrănește la început cu zooplancton, iar mai apoi, când atinge 1,8 cm lungime, cu nevertebrate  (hrana principală a unui crap adult).

Respirație:

Crapul are respirație branhială. Branhiile sunt bine vascularizate, aflate pe lamele osoase, în spatele unor „căpăcele” denumite opercule.

În gura crapului intra apa cu oxigen dizolvat in ea. Cand apa ajunge la branhii, aceasta lasa oxigenul si ia dioxidul de carbon, apoi iese pe branhii.

Hrănire:

Crapul sălbatic se hrănește cu plante acvatice , oua de broasca, insecte și viermi.

Hrana e mărunțită de niște ridicături osoase din interiorul gurii sale.

Crapul este un animal omnivor.

Cultivare:

Crapul sălbatic este răspândit mai mult în apele și bazinele Mării Mediterane, Mării Negre, Mării Caspice, Mării Aral. De la el au fost obținute mai multe varietăți domestice (crapul solzos, crapul-oglindă, crapul golaș, etc.) care se cultivă, de regulă în iazurile piscicole ale întreprinderilor de carpicultură. În dependență de rasă și de condițiile mediului ambiant, crapii de un an cântăresc în medie 15-150 g, cei de doi ani 150-1000 g, cei de trei ani 350-2000 g ș.a.m.d.. Carnea de crap este gustoasă și are o valoare nutritivă înaltă.

Crapul de acvacultura este reprezentat de mai multe subspecii:

Lausitz (Cyprinus Carpio typica) este cel mai apropiat de crapul salbatic dar este mai masiv si mai lat, are corpul acoperit in totalitate cu solzi.

Oglinda (Cyprinus Carpio specularis)  Mai este denumit si Galitian. Are solzi mari de-a lungul liniei laterale si un rand de solzi mai mici pe marginile corpului. Se gasesc exemplare si cu trei randuri de solzi pe spate, un rand pe linia mediana si cativa de-a lungul marginii dorsale. Forma este mult mai rotunda, mai lata, ajungand pana la raportul de 1:2 intre lungime si inaltime.

Salonta (Cyprinus Carpio  rex-cyprinorum) – are doar o ramă de solzi pe linia corpului, lipsindu-i cei de pe linia laterală. Are aceași formă cu Oglinda.

Crapul Golaș (Cyprinus Carpio nudus) Mai este denumit si Aischgrund, nu are solzi deloc sau poate avea câțiva solzi izolați pe spate. Are forma asemănătoare cu Oglinda si Salonta.

Crapul de Frasinet (Lata de Frăsinet) Are corpul acoperit complet de solzi dar forma este diferita, imediat de dupa cap pleaca un gheb care poate ajunge pană la 60% din lungimea corpului. Are o rată de creștere foarte bună si este unul dintre preferații piscicultorilor.

CrapulKoi (Cyprinus Carpio koi). Creat de japonezi in urmă cu aproximativ 200 de ani, acest crap a devenit acum un pește de acvariu si mai ales de lacuri de grădină foarte căutat si apreciat. Dezvoltat intr-o varietate de culori foarte mare si mai ales combinații de culori, crapul koi este unul dintre cei mai frumoși pești.

Chiar dacă a fost conceput ca și pește ornamental, unele exemplare au scăpat in apele naturale și au reușit să se adapteze foarte bine.

Crapul de acvacultura este cultivat in amenajările piscicole fiind hrănit cu furaje speciale în componența căraora intră cereale(grâu,porumb,orz) si oleaginoase (soia,floarea soarelui,rapiță ) dar el mai valorifica si hrana naturală existentă, compusă din fitoplancton, zooplancton, vegetație acvatică, insecte, etc.

Ferma Piscicolă Măatinești este populată cu următoarele subspecii de crap:Lausitz,Oglindă, Salontă,Frăsinet și Golaș.

In lacul Casa Părăsită predomină subspeciile Lausitz si Salontă iar in cele destinate producției predomină subspeciile Salontă, Frăsinet, Oglindă.

Textura cărnii Crapului de Mărtinești este una deosebita deoarece se folosesc furaje naturale (cereale si oleaginoase) dar și pentru că o mare parte din hrana consumată o reprezintă fitoplanctonul, zooplanctonul,insectele și plantele acvatice.

Sângerul sau fitofagul, crapul argintiu (Hypophthalmichthys molitrix) este un pește fitoplanctonofag din familia cyprinidaelor originar din apele mari curgătoare dulcicole din Extremul Orient. A fost introdus în Europa, unde se crește în heleșteie și iazuri.

Distribuția geografică

Este un pește originar din China și Siberia de Est de la Amur până la Xijiang (China). A fost introdus în întreaga lume (inclusiv în România și Republica Moldova) pentru acvacultură și controlul proliferării algelor. Se crește în heleșteie și iazuri. În Europa a fost introdus pe scară largă, mai ales în Europa de Est. În România a fost adus în anul 1960, în stadiul de pui, fiind aclimatizat în apele naturale și, în special, în iazuri și heleșteie.

Descriere

Are o lungime obișnuită de 35–45 cm, maximală 110 cm; greutatea maximală 50 kg. Poate trăi 20 ani.

Corpul este moderat alungit, înalt, ușor comprimat lateral. Spatele ușor bombat. Partea abdominală este rotunjită. Capul este mare (mai mic decât la novac), lat, ascuțit, neacoperit de solzi, și botul rotunjit. Gura mare, orientata ușor în sus, oblică, cu buze subțiri și fără dinți. Are dinți faringieni mari, lățiți, situați într-un singur rând, câte 4 de fiecare parte; ei servesc la sfărâmarea, dar mai ales la măcinarea hranei, formată din plancton. Ochii sunt mici, distanțați și deplasați în jos, cu marginea inferioară a orbitei aflată la colțul din spate a gurii (mai sus și mai aproape decât la novac). O creastă (carenă) ascuțită se întinde pe partea ventrală, de sub opercul până la înotătoarea anală.

Înotătoarea dorsală cu baza scurtă este situata în urma înotătoarelor ventrale, iar înotătoarea anală în urma înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală este puternic scobita, lobii având extremitățile ascuțite. Înotătoarele pectorale, ventrale și pedunculul caudal sunt mai scurte decât la novac.

Corpul este acoperit cu solzi mici și caduci. Linia laterală este curbată în jos în partea anterioara și rectilinie în partea posterioară.

Membranele branhiale sunt sudate între ele și formează un pliu mare peste istm. Branhiospinii sunt foarte lungi, subțiri și concrescuți în formă de sită.

Colorația

Coloritul spatelui este cenușiu-verzui sau negru cenușiu; laturile sunt argintii, uneori cu numeroase puncte negre, iar abdomen albicios. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală sunt cenușiu întunecate, ușor gălbui. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, cu o tentă gălbuie. Coloritul corpului este mult mai deschis comparativ cu novacul. Irisul ochilor este argintiu.

Hrana

Hrana constă mai ales din fitoplancton (95%), mai rar din zooplancton (5%). Spre deosebire de crap, această specie consumă toată viața plancton și, destul de rar, insecte și moluște mici. Peștii mai mari de 1,5 cm se hrănesc numai cu fitoplancton (diatomee, alge verzi, alge albastre-verzi etc.), în timp ce larvele și puietul cu zooplancton. Intestinul este foarte lung, de 10 mai lung decât corpul.

Reproducerea

Depune icrele primăvara prin aprilie-mai în masa apei în plin curent, când migrează în partea superioară a râurilor. În Europa se reproduce în special artificial, în luna iunie. Depunerea icrelor are loc de obicei în primele ore ale dimineții și este foarte zgomotoasă, peștii sărind afară din apă.

În România devine matur sexual la vârsta de 8-9 ani și se reproduce numai în stațiile de reproducere artificială. Se practica tot mai frecvent reproducerea naturala dirijată după o prealabilă stimulare cu extracte hormonale (agenți estrogeni).

Icrele sunt pelagice și au diametrul de 0,7-1,0 mm și o culoarea cenușiu-verzui. După hidratare, diametrul icrelor devine 3,5-4,5 mm. O femelă depune în medie 500.000 icre sau 100.000 – 150.000 icre/kg

Creșterea

Sângerul crește repede, cu mult mai repede decât alți pești din România. Astfel, la vârsta de 1 an ajunge la 700 g, la 2 ani la 2 kg, iar la 3 ani la 4 kg.

Importanța economică

Sângerul are o valoare mare economică, având un ritm de creștere accentuat. Are o carne foarte gustoasă, bogată în grăsimi (până la 13% și chiar 23%). Hrănindu-se cu plancton, această specie nu este concurentă la hrana crapului, care consumă în special, hrană de pe fund. Sângerul consumă plancton vegetal, asigurând o mai bună valorificare a potențialului trofic al bunurilor piscicole, a vegetației dezvoltate în exces.

Datorită unui mediu favorabil din punct de vedere nutrițional, la Mărtinești, dezvoltarea crapilor asiatici(Sânger,Novac,Amur) este foarte bună, apa fiind bogată in materie organică, astfel cresterea lor în policultură oferă un randament foarte bun în ceea ce privește productivitatea la hectar.